This is my church
This is where I heal my hurts
It's a natural grace
Of watching young life shape
It's in minor keys...

Solutions and remedies
Enemies becoming friends
When bitterness ends.

Dumnezeu e în sunetele mărunte. E în lucrurile mărunte, şi în faptele mărunte. E într-o şoaptă, într-un gest, într-un fir de praf. E acel epsilon (ε) de care am învăţat la orele de matematică şi de fizică. Acel număr incomensurabil de mic, dar diferit de zero, care face diferenţa între „nimic” şi „ceva”. Numărul care oferă unei funcţii cu valoare infinită în zero o valoare măsurabilă (foarte mare sau foarte mică, dar măsurabilă).

Dumezeu e şi în acel epsilon, acea particulă atât de mică încât e invizibilă, dar atât de mare prin putere. Fără ea, zero e departe. Cu ea, acelaşi zero devine tangibil. Fără epsilon, zero e un simplu „ce tâmpenie am făcut”... Cu un epsilon adăugat la el, se transformă în „îmi pare rău pentru ce tâmpenie am facut”. Şi în felul ăsta o funcţie care altfel dă eroare poate căpăta o valoare reală. Poate foarte mică, poate foarte mare, poate cu plus, poate cu minus, dar reală.

Dar să revenim la Faithless (ironic, nu?), şi ale lor versuri atât de bine închegate.

This is my church
This is where I heal my hurts
It's in the world I become
Contained in the hum
Between voice and drum
It's in the change

The poetic justice of cause and effect
Respect, love, compassion
This is my church
This is where I heal my hurts
For tonight
God is a DJ.